Monday, December 28, 2009

Primul post din Franta

Am ajuns aseara in Franta, mai exact in Annecy. Am zburat pana la Lyon, dupa care am luat un autobuz pana in Annecy. Nu am apucat sa vedem foarte mult, dar am inteles, intr-un sfarsit, as putea spune, ce are Franta special: atmosfera.

In Germania e ordine, e clar, e curat...in Italia e frumos, adica oriunde ti-ai introarce privirea o sa vezi arta (sau mizerie), dar mai ales arta. (cel putin pe unde am mers eu) In Franta este o atmosfera relaxanta, oamenii glumesc foarte mult, se simt bine inclusiv la pizzeri. Si in plus, chiar daca ajungi duminica, a treia zi de Craciun, gasesti de unde sa-ti cumperi de mancare. Mai mult, stai si la o coada, care mie mi se parea haotica, dar care pana la sfarsit avut a avut logica.

Nu e ordine, nu e disciplica, nu e totul arhitectonic frumos (pana acum e un stil simplist-cochet - dar mai avem de vazut), dar totul este relaxat.

PS: Trebuie sa mentionez ca nu l-am mai vazut pe George atat de fericit de multa vreme. Eu sunt ok, m-am cam enervat ca, desi am mentionat in toate discutiile, ca vrem sa avem si asternuturi si prosoape, nu le-am avut decat cerandu-le. Si cand cum nenea care ne cazeaza nu prea stie engleza, cand a venit cu cearceafurile si cu parola de la wireless, ne-am intrebat daca avem chestii pentru dus (si cum am vazut ca nu exista nici sapun - m-am gandit ca ne intreaba de sapun, sampon etc.) Gresit! Ne intreba de prosoape...:(. But, let's stick to the atmosphere...

Thursday, December 24, 2009

A mai trecut un an

Nu-mi vine nici mie sa cred ca a mai trecut un an, http://simona-arsene.blogspot.com/2008/12/de-ieri-inca-un-anisor.html

A fost greu...si sunt sigura ca va fi si mai greu. Nu stiu de ce, dar in aceasta ultima perioada, mi-am cam pierdut optimismul.

Ma intrebam zilele trecute, ce inseamna sarbatori fericite...mancare, cadouri?! Stiu ca aceasta senzatie de tristete in momentul in care imbatranesti inseamna ca sunt nemultumita de cum a decurs viata...

La un moment dat in viata, mi s-a spus ca sunt prea radicala...si am inceput sa nu mai fiu radicala, sa inchid ochii, sa nu mai analizez lucrurile...si am ajuns asa. O fi bine?! Nu stiu, dar incep sa cred ca a fost un sfat prost.

here comes Santa Clause



Serios....vine Mos Craciun...diseara

Sunday, November 22, 2009

So true

"Problems cannot be solved by the level of awareness that created them". Albert Einstein
Adevarat. De cand am citit aceasta replica, ma gandesc de ce nu mi-am dat seama pana acum.

Sunday, November 15, 2009

I need you



O melodie frumoasa...pentru o duminica care sper sa fie reusita.

Thursday, November 5, 2009

Do you remember?



De fiecare data imi dau seama ca uit ce este important si ca vad viata cu alti ochi decat ai mei.

Ascultand antenne bayern am auzit melodia de mai sus si mi-am adus aminte de poate cele mai importante momente din viata.

Iti mai aduci aminte momentul in care ai constientizat ca esti indragostit...ca iubesti persoana de langa tine? E un moment interior ce cumuleaza mai multe sentimente: fericire, sigurata, caldura si un pic de frica. Frica pentru ca nu iti dai seama ce se va intampla de acum inainte.

Si dupa un astfel de moment interior, totul se schimba: fiecare pas e diferit, fiecare respiratie e alfel, fiecare dimineata e una noua. De ce? Pentru ca nu mai esti singur...ai cu cine sa imparti toate gandurile: bune, rele, absurde, stupide, inspirate, strani, fascinante, utile, inutile. Cineva te asculta si il asculti.

Viata este mai frumoasa, doar ca uitam sa cauta frumusetea ei si ne multumim cu mocirla din mahalau bucuresteana a zilei ce tocmai se incheie.

Thursday, October 29, 2009

Mezzelune Prosiutto Cotto e asparagi





Suna bine...sper sa fie si bune.

Imi este un pic dor de Italia...de linistea si zgomotul unei tarii in care zambetul este pe buzele tuturor.

Si cum vreau sa zambesc si eu mai mult...m-am gandit sa schimb mancarea normala din fiecare seara...un niste paste.

PS: poza este luata de aici: http://www.ristomax.com/res/img/primi/mezzelune_speck.jpg

Saturday, October 24, 2009

Lucrurile la care nu ne gandim la 23 de ani

Trec printr-o perioada destul de grea in care temerile interiore incearca sa-mi acoperile toate gandurile. De aceea m-am hotarat sa fac o lista cu "lucrurile" de care imi este frica (pe care sper sa o updatez ori de cate ori gandirea mea negativa o ia razna) :

1. Singuratate
2. Plafonare
3. Neatingerea telurilor propuse
4. Boala
5. Spital
6. Depresie
7. Ganduri negative si atat
8. Moartea celor dragi

Thursday, October 22, 2009

Va place mirosul de toamna in Bucuresti?

Astazi a fost o zi mai calduta si se simte si acum seara. E o toamna cam capricioasa, daca imi amintesc cum inghetam in Sibiu sambata seara...dar imi place.

Miroase a fum de la ultimle frunze arse, soarele nu mai are puteri si pare un pic mai bland, ziua de mai mica si mai poti sa-ti ineci gandurile in negura serii.

E vreme de meditat, e vreme de admirat natura si de bucurat de ultima verdeata!

De ce imi place toamna? Habar nu am. Imi place pentru ca imi schimba strarea de spirit, imi place pentru ca este “smechera” si vine prin surprindere, imi place pentru ca desi pare blanda si calduroasa poate provoca viroze si raceli (are si ea partile ei negative).

Imi place pentru ca pot sa port din nou un pulover care ca imi acopere tot bratele.

Imi place pentru ca pot sa meditez... imi place pentru ca in general ii enerveaza pe oamenii care ma enerveaza si pe mine. Nu ati observat ca in Bucuresti se conduce cam cu 10km/h in plus fata de acum 1 luna...si ca nimeni nu mai are rabdare? Cu toti se grabesc...pentru ce? De ce? Simplu: pentru a fugi de toamna si pentru a cauta vara

Cred ca in diverse forme am scris in fiecare an cat de mult imi place toamna...cam ciudat, nu? Dar, in fiecare an, am o bucurie cand descoper ca a venit toamna...si apoi prima zapada...si apoi....si apoi...

Thursday, October 1, 2009

Nu mai stiu...

Stiti cum este sa te uraresti pe tine?

Stiti cum este sa iti dai seama ca faci ceva gresit, dar sa continui sa faci?

Stiti cat de mult te doare sa ti se spuna ca nu este bine ceea ce faci si apoi viata sa-ti demonstreze ca ai dreptate?

Stiti cat de dur este sa pici din picioare in fiecare seara si sa-ti dai seama ca nu mai poti?

Stiti cat de dur este sa nu ai o directie si sa ti se impuna sa iti schimbi directia in fiecare zi?

Stiti cat de greu este sa lupti pentru acel 1% de speranta care ti-a mai ramas?

Stiti cat de greu este sa te auzi vorbind si sa te intrebi ce am devenit?

Eu stiu...

Wednesday, September 30, 2009

Facebook si politica din Romania


Politica in general ar tr sa ife o lupta pentru putere. Dar, in Romania politica este:
- balciul din fiecare sedinta din guvern, parlament
- lipsa de caracter, scrupule si doctrina
si multe altele.

Am decis ca nu ma mai intereseaza. Citesc doar titlurile stirilor si in loc sa ma uita la realitatea, ma uit la Disnay and Minimax. Dar, cand politica intra cu buldozarul in viata mea...simt ca urasc ca traiesc in Romania.

Monday, September 28, 2009

One day out of work

In general, mi-am luat concediu fie pentru ca tr sa invat pentru facultate, fie pentru a pleca in vacanta.

Dar, cum oboseala din ultima perioada isi cam spune cuvantul, in sensul ca dorm foarte putin noapte si ma trezesc stresata cu problemele de la servici...am decis sa imi iau o zi libera.

Pana acum:
- am lucrat un pic
- am citit bloguri
- am facut curatenie in masina
- am sunat la Tarom pentru o rezervare
- am papat
- am incercat sa dorm dar nu am putut
- am scris posturi pe blogurile mele
- am scris pe twitter

Si am stat cu fata la soare. E bine ca din cand in cand sa ma chinuesc sa nu fac nimic legat de servici si sa imi mai urmaresc, doar online din pacate, pasiunile.

Life and its surrounding

What does a fish know about the water in which it swims all its life? Einstein

Eu ma intreb mai mult si la un nivel mai scazut. Ce stim despre lumea in care traim? Despre universul nostru in care ne desfasuram activitatea in fiecare zi? Pai, mai nimic. De ce? Pentru ca majoritatea celor care ne inconjoara nu vor sa stie nimic.

A nu stii e bine, pentru uni. Dar, ati da semana ca nu stii si ca nu poti sa stii...e dureros.


Saturday, September 26, 2009

Me. myself and I

Poate suna telenovelistic, dar ma regasesc destul de bine in urm melodie:


Friday, September 4, 2009

Ce-mi mai trece prin cap....

Stiu ca in ultima perioada am scris cam trist...in mare parte pentru a ma descarca. Dar, nu vreau sa ingrijorez pe nimeni.

Imi este greu sa fiu eu insami (asa cum multe persoane ma cunosc), dar promit ca ma fac bine. Asa e viata...cu bune si cu rele. Trebuie doar sa invat sa dau o pondere mai mare lucrurilor bune.

Am citit astazi intr-un articol ca cineva (business man) spunea ca fara internet viata ar fi plictisitoare. Poate ca are dreptate...poate ca nu. Dar, personal, eu observ ca lumea incepe sa nu mai suporte atat de mult online-ul in viata privata.

Nu spun ca internetul va pica, deoarece nu cred asa ceva, in principal pentru ca internetul a devenit cea mai importanta sursa de informare. Incerc doar sa subliniez ca viata fara internet este mai grea, nu neaparat mai plictisitoare. (voi reveni cu mai multe detalii pe aceasta tema)

Wednesday, August 19, 2009

Zambeste si ziua va fi mai buna




Din lucrurile pe care le detest zilnic si care ma bucur cand vad ca au fost schimbate este un simplu “Hello”, aka “Neata!” sau “Hi!” sau “Buna/Salut!” etc.

Desi zambesc din ce in ce mai putin si ma imbrac din ce in ce mai mult in negru...incerc cu ultime forte sa zambesc si sa trec peste o fata seaca si rece care imi raspunde “Buna”. Ce pot face? Nu vreau ca sa fac riduri din acelea dure...vreau sa imbatranesc cu o fata zambitoare.

Si in concluzie, zambesc incontinuare. O zi, a doua zi, o saptamana, o luna...cateva luni...cand bang ma izbesc cateva cuvinte dure. Mi se spune pe o fata cu semirepros/semi neintegere ce eu tot timpul zambesc. Si ce credeti ca am facut...am zambit:). Dar, in sinea mea s-a nascut o intrebare la care nu stiu sa raspund:”De ce este rau sa zambesti?”. Nu sunt happy...si e adv ca nu zambesc intotdeauna, dar nici nu vreau sa imi arata amaraciunea tuturor oamenilor.

Astazi, in schimb, mi-am dat seama ca zambit si oamenii iti zambesc si par sinceri. Adica nu este ca si cum le-ai cere un pahar de cola...nu le ceri nimic... par doar ca s-au obisnuit sa le zambesti.

Sambata noaptea nu am putut sa adorm si pe la 2 noapte am izbucnit in plans pentru ceea ce am ajus…si in fiecare zi imi dau seama ca se poate si mai rau. Ma lupt pentru a iesi, pentru a reusi, pentru a zambi la soare (si la luna)...sper sa pot.

Poza este luata de pe site-ul http://mrhiggins.net

Friday, July 31, 2009

All about me...



Cu lacrimi in suflet ridic un tipet de genul "I want Simona back!"

Eram o persona vesela...am invatat sa topai si sa trec peste probleme cu zambetul si cu stresul in intererior.

Acum sunt o persoana trista, suparici, neimpacata cu sine si care lupta pentru a topai din nou.

Dar e atat de trist sa vad cat de obosita sunt, cat de nemultumita de mine si de ceea ce am ajuns si cat de mult imi doresc sa zambesc din nou la soare sau sa rad cu pofta.

Mi s-a spus ca era mai simplu atunci si ca acum decizile sunt mult mai grele si mai dificile. Mi s-a spus ca viata e grea...si urata. Si ma intreb: de ce ne nastem? Doar ca sa ne plangem cat de grea e viata.

Nu cred ca viata e grea...ci cred ca o facem sa fie grea. Am fost intotdeauna o luptatoare si nu as vrea ca sa nu mai fiu.

Am crezut intotdeauna ca este mult mai greu sa gasesti o persoana cu care sa imparti viata decat sa reusesti la locul de munca. Si nu stiu de ce in ultima perioada mi se pare ca lucrurile sunt pe dos. Nici eu nu ma inteleg pe mine...

Nu vreau sa uit ca am fost si singura si dezamabita in viata si ca in acele momente nu eram mai bine ca acum. E adevarat ca sunt debusolata...e adevarat ca este criza...multe lucruri sunt adevarate, dar ma gandeam la urmatoarea comparate: de la inceputurile literaturii si pana in ziua de astazi majoritatea cartilor includ descrieri are sentimentului de dragostea. De ce? Nu cred ca in urma cu 500 de ani, scritorii sau poetii erau "comerciali", ci pur si simplu asta simteau. Stresul, goana dupa bani si pozitie nu fac altceva decat sa ne distruga si cel mai pur sentiment de dragoste si compasiune.

Incercand ca gasesc cele mai bune cuvinte pentru a exprima prin acest post ceea ce cred, am gasit un blog interesant. Este destul de simplu scris, dar subliniaza o idee buna, si anume, ca nu trebuie sa pierdem ceea ce avem pentru a ne da seama cat de mult ne va lipsi.

Ps: poza a fost luata de aici si reprezimta un printscreen din filmul The Holiday

Monday, July 13, 2009

4 day left

Mai sunt 4 zile si plec in concediu.

Unde? La BodenSee in Germania.




Singurul regret pe care il am este ca nu am avut timp sa caut mai mult pe net pentru a vedea cat mai mult din zona aceasta frumoasa. Dar, asta este...sa speram ca GPS-ul stie mai bine ca mine unde sa ne duca.

Dar, pana in Bodensee mai vedem si:

Budapesta:


si Salzburg

Tuesday, June 30, 2009

Memories

Mi-am amintit o replica ciudatica, dar interesanta dintr-un film care spunea ceva de genul "You've got me at Hello".

Replica mea ar fi ""You've got me at 'You had a bad day'"

http://www.trilulilu.ro/lastexit/db16ad57e8dec1

Nice memories:)

Thursday, June 11, 2009

New blog: greypm.com

- Pentru ca am vrut sa fac marketing strategic si am obtinut un post de Product Manager.

- Pentru ca imi place postul si munca de product manager

- Pentru ca in primele zile de munca - citind multe bloguri - am afla cat de grea si dificila este aceasta munca

Pentru toate cele enumerate mai sus si pentru multe altele am creat un nou blog http://greypm.com/

E inca la inceput, dar promit sa-l fac mare si sa cresc si eu o data cu el!

Friday, May 29, 2009

Post interesant pe onproductmanagement.net

Un post ce contine un videoclip interesant:

http://onproductmanagement.net/2009/05/29/stupid-marketer-or-enlightened-stupid-marketer/

Samsung si descarcatul pozelor!

Imi amintesc ca in urma cu multi ani nu am crezut in introducerea unui camere video in telefonul mobil. Nu intelegem cinve va renunta la o camera performanta pentru una minuscula si cu o calitate mai slaba.

Cred ca jumatate am intuit bine si jumatate nu. Adica, oamenii nu au inlocuit camera foto cu telefonul mobil, dar isi doresc sa poata sa fotografieze tot ce le iese in cale si cand le iese in cale.

In schimb problemele sunt multiple. De exemplu, la telefonul meu Samsung, cu o camera bunicica pozele ies OK, dar descarcatul pozelor prin softul lor este foarte enervant.

Ma intorc din Timisioara unde am decis ca nu o sa am timp de multe poze, deci nu am nevoie de camera, cele cateva poze le pot realiza si cu telefonul mobil Ei bine, am avut timp de mai multe poze si am ajuns la problema descarcarii lor. Am descoperit ca nu pot sa descarc mai mult de 30....pentru ca se blocheaza softul. Si nu inteleg de ce trebuie sa am un soft colorat (ca doar e de la Samsung – si imi place ca este colorat) dar nefunctionat. Cum sa stau ca scot cablu si sa-l reintroduc din 30 in 30 de poze.

In concluzie, data viitoare voi folosi camera foto!

Timisoara sau orasul saruturilor!

Am fost in Timisoara intr-o delegatie singura. Imi amintesc cand eram mica si spuneam ca eu vreau sa ma mult la Timisioara, dintr-un motiv destul de pueril, acela ca este mai racoare aici.

Ei bine, as vrea sa incep prin a mentiona ca aceasta este o parere personala si ca nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar nu prea mi-a placut.

Este un oras al carui centru istoric s-a pastrat destul de mine si in care comunismul nu a demolat si nici nu a stricat chiar totul. Dar, este si un oras care ar putea fi mult mai mult, dar nu este. Are cladiri neingrijite, are spatii verzi neudate la timp...are trotoare nerefacute, Ok, in Bucuresti, se refac trotoarele din an in an fara ca sa fie neaparat nevoie si cu totii suntem revoltati ca ne cheltuiesc banii aiurea, dar totusi nu mi-as dori sa mai avem trotoare de pe vremea comunistilor.

E mare pacat. Ma asteptam la o atmosfera daca nu mai frumoasa, poate la fel ca in Sibiu. Ma asteptam la sa vad acei oamenii veseli, frumoasi pe care noi in admiram prin tara si stim ca dunt din Banat. Ei bine, nu i-am vazut...poate erau toti plecati prin tara. Am vazut in schimb oameni foarte tristi si ale caror fete erau echivalente cu simbolurile . Doar cand mancau o inghetata fata lor se transforma intr-o fata mai neutra. Ce s-a intamplat aici? Cred ca nici in Bucuresti nu sunt atat de multe persoane triste.

M-am plimbat destul de mult si sper sa fi acoperit o mare parte din centru si am obervat doua lucruri pozitive.

Primul este legat de multitudinea de parcuri si de verdeata. Nu am reusit sa numar parcurile centrala si nici nu cred ca acesta este scopul, dar le-am admirat. Ce mi-a placut in Timisoara este multitudinea de tineri indragostiti. Poate ar fi mai bine pentru Timisoara sa ne promoveze nu ca un centru economic modern – pentru ca aici are o concurenta mare din partea altor orase precum Cluj, Bucuresti, Iasi, Constanta ci ca un oras la iubirii. As putea sa-l recomanad pentru cei ce cred ca este rau sa dai banii in afara pe turism, adica pentru cei ce considera ca vacanta ideala este in Romania, ca pe o vacanta romantica. Este un parc plin de trandafiri, de aceea cred ca este mai bine sa vizitati Timispara vara si poate un sarut pe o banca sunt o bolta de trandafiri rosii va mai pune niste sare si piper intr-o relatie.

Al doilea lucru pozitv este mall-ul. Nu sunt fan al mall-urilor, nu cumpar din mall pentru ca mi se pare ca totul este foarte scump, dar imi place sa ma plimb prin mall pentru ca vedea cum incercam sa ne transformam in niste americani. Ca o parenteza, imi amintesc ca m-a uimit si m-a amuzat la acel moment, cand un prieten de-al lui George ne-a mentionat ca cei din Cluj au un mall mai frumos decat ce avem noi in Bucuresti. Trebuie sa recunosc nu am fost in mall-ul din Cluj, dar eu as adauga si ca cei din Timisoara au un mall mai frumoas. Poate o sa avem si noi un Iulius Mall in Bucuresti, pentru ca eu cred ca tine de brand. Revenind la mall-ul din Timisioara, as vrea sa mentionez ca nu m-a impresionat cascada artificiala, ci designul in sine. Faptul ca era destul de mult bazat pe lumina natura (fapt nevazut nici macar in birourile din Bucuresti). M-a mai impresionat terasa (desi m-au amuzat pomii plantati pe tereasa – cund o sa faca radacini o sa iasa din tavan-ul de la etajul anterior), locul de luat masa si forma in general.

In concluzie, Timisoara este un oras frumos, dar poate deveni si mai frumos. Trebuie doar sa se doreasca. In caz contrar, cred ca va deveni la fel ca Bucurestiul, unde cladiriile istorice sunt in paragina si nimeni nu are grija de ele.

CFR-ul si respectul pentru calator!

A trebui sa ajung la Timisioara si cum nu am avut de ales decat intre tren si masina, am ales trenul. Mentionez ca nu am mers niciodata cu IC, clasa I si mai sublinez faptul ca ma asteptam la conditii, ca doar de aceea am platit 224 de lei (cu reducere de 10 % pentru ca am luat dus intors)

Surprinza mea a pornit de la faptul ca am obtinut locul 35. Sa ma explic – in vagonul de clasa I, exista locuri cu cate un scaul, de fapt un culoare intreg cu locuri de cate o persoana, locuri de cu 2 scaune unul lang altul si 4 locuri impreuna. Unde credeti ca mi-au dat locul? Exact la cel de 4! E absurd...nu stiu daca au sau nu soft de generare, daca au atunci ar trebui revizut, daca n-au atunci promit ca data viitoare ma duc si cu o bombonica la tanti de la casa a.i sa obtin si cu un loc normal pentru statutul meu de calator singur!!!

Dar aceasta a fost ceea mai mica problema...ca doar de nu erau toate locrurile ocupate si am avut unde sa ma mut.

Nu inteleg de ce langa mine se afla niste persoane care nu s-au spalat de mult. E clasa I si ei sunt paznici sau muncitori necalificati. Nu ma intelegeti gresit, nu am nimic persoanal cu acesti oamenii, dar repet ca sunt intr-un IC la clasa I, teoretic cel mai fitos tren din Romania. Sincer, nu m-am asteptat sa avem astfel de vecini de “compartiment/vagon”. Controlorii vin, ma controleaza pe controleaza pe toti de doua ori – iar acesti domnii sunt “Noi suntem de la Caras Severin!” si controlorul ii lasa in pace.

Concluzia mea: Daca nu te speli o saptamana si te urci in IC la clasa I ai parola “Sunt de la Caras Severin!” si mergi gratuit. Super, nu?! Dar, sa nu uitam de calator...cel care a platit cel mai scump bilet pentru a calatori conformatil (pentru ca de viteze nu se pune problema – am avut timp sa fac peisaje panoramice si sa admir gunoiul si floricelele din casele romanilor). Calatorul....cu ce se alege?! Pai....cu bataie de joc. Multumim CFR-ul! Data viitoare...prefer sa dau banii la Petrom.

Saturday, May 9, 2009

Cine sunt?!




Simt ca nu stiu cine sunt si ce vreau si aceasta stare ma intristeaza profund.

Imi aduc aminte de o discutie din liceu in care eu spuneam ceea ce vreau sa fiu...Stiam clar...dar acum nu mai stiu.

Nu stiu cum sa ies din aceasta stare, pentru ca de multe ori simt ca nu vreau sa ies. Nu vreau sa rad, nu vreau sa zambesc, nu vreau sa mai aud.

Cine sunt? Nu stiu. Sunt doar o umbra a persoanei care a fost sau care ar fi putut fi.

Sunday, April 19, 2009

A little secret

De multe ori nu am timpul sau starea necesara pentru a ma putea relaxa deplin si atunci imi dau seama cat de dependenta sunt de internet. Mi se intampla destul de des in timpul saptamanii sa vin acasa obosita, sa mananc si sa ma asez pe scaun la calculator.

In serile mai triste sau fara chef de viata simt nevoia sa evadez. Si o fac visand. Cel mai mult imi place sa ma uit pe http://holidaylettings.co.uk/ la cazare in Nisa sau in Wales. Nu cred ca o sa ajung prin aceste zone in anul acesta, tiind cont ca as vrea sa ajung in Elvetia...dar e asa de frumos, de curat si sunt casute de vacanta atat de frumoase...incat simt ca as vrea sa fiu si eu acolo.

Spre exemplu, aceasta casuta, care nici macar nu este scumpa, arata de vis:





Mai multe detalii pot fi gasite aici: http://www.holidaylettings.co.uk/rentals/porthmadog/77863

Saturday, April 18, 2009

Michael Buble



Daca m-ar intreba cineva la ce concert as vrea sa merg as spune la un concert cu Micheal Buble, deoarece imi place foarte mult atmosfera pe care o creaza pe scena. Da, e mai mult pentru sexul feminin...dar totusi reuseste sa imbine muzica buna cu umorul.

Paste fericit!



PS: poza este luata de pe site-ul http://media.photobucket.com

Wednesday, April 15, 2009

Despre viata


Se intampla ca sa-mi spun ca viata asta e groaznica si ca pe zi ce trece ma distruge bucatica cu bucatica.

Si astazi era o astfel de zi, pana ceva foarte frumos s-a intamplat. Cum mergem eu spre casa cu capul in pamant si suparici, mi-a venit un miros de gogosi si mi-am spus ca astazi nu mai rezist si imi cumpar o portie. Astfel, ma asez eu la coada si astept. La un moment dat, in spatele meu se aseaza la coada o mamica cu un copilas in carucior. Fara sa-mi dau seama...ma uit la copilas care imi zambea. In acel moment ... m-am simtit bine. I-am zambit...a zambit si mai tare. Mi-a placut. Si desi as fi vrut sa ma uit asa la zambetul acela inofensiv am simtit ca as putea deranja...asa ca mi-am mutat privirea sper gogosi. Dar toti de la coada...au obervat cat de mult imi zambea copilul si asa a pornit o discutie intre mai multi...timp in care eu am admirat zambetul copilului. M-a facut sa ma simt foarte bine.

Am ajuns acasa si nici nu am reusit sa parchez pentru ca fetele vecinilor au venit sa ma intrebe daca imi place ce au facut ele. La inceput nu am observat...dar au sapat putinul pamant din fata curtii si au plantat floricele. Erau atat de vesele si de mandre de ceea ce au facut si pe buna dreptate. Le-am laudat si eu...si m-am bucurat de bucuria lor.

Am intrat in curte iar intre noi si vecinul de langa este un gard de plasa. Cum m-a vazut copilul vecinilor cum a sarit pe gard si a inceput sa tipe de fericire pentru ca am ajuns acasa si se poate juca cu mine.

In concluzie, viata nu e rea cu noi...noi suntem rai intre noi.

PS: poza este luata de pe linkul http://www.scottcounseling.com

Tuesday, April 14, 2009

Dictionar de PM

Am gasit un articol foarte interesant ce contine "definiti" pentru termenii intalniti in PM.

Printre acestia enumar:

"
Competitive Analysis: v. The act of simultaneously underestimating your competitors weaknesses and overestimating your own strengths.

Customer Council: n. A small # of Strategic Accounts whose influence on product futures is proportional to their budgets.

Marketing: v. The art of getting others to believe exaggerations about you that you likely don’t believe about yourself."

Restul le gasiti aici

Sunday, April 5, 2009

Examenul de admitere la doctorat ASE Marketing - septembrie 2008, anulat în instanţă

"Tribunalul Bucureşti a anulat examenul de admitere la studiile universitare de doctorat - ASE domeniul Marketing, sesiunea septembrie 2008, după ce o fostă studentă a sesizat magistraţii că admiterea la doctorat s-a făcut cu încălcarea regulamentului."

http://www.realitatea.net/examenul-de-admitere-la-doctorat-ase-marketing---septembrie-2008--anulat-in-instanta_489577.html

Saturday, April 4, 2009

My Soul City is Rome


My Soul City is Rome?! Din cand in cand imi place sa fac aceste teste, stupide, stiu, dar funny.

Asadar, orasul meu preferat este Roma...asa a iesit la test. Si avem si explicatie...

"Ciao! Life is a breeze, you love all things that make life great, good food, good drink, good times! Seemingly hectic on the surface, Rome's attitude to life is extremely laid back and even when tearing around on their vespas Italians still manage to look cool. Sit back, preferably with a coffee, and let the world slowly sink in...all in your own time."

Nu am fost niciodata la Roma si, desi, ma numar printre persoanele care spun "Mergeti sa vizitati Italia!" deoarece ca am fost si voi mai merge in mai in Como. Totusi, am o strangere de inima...referitoare la Roma si la a fi roman in Roma(roman trebuie citit cu diacritice :P). Stiu ca italinii nu cred tot ceea ce le spun televiziunile, stiu ca ei cred ca exista si romanii foarte destepti, dar exista si tigani. Totusi, Roma...nu stiu. Sincer, mi-e frica.

poza este preluata din site-ul: http://www.luc.edu/romecenter/studenthandbook.shtml

Though the eyes of a child



"Why did we make it so hard, this life is so complicated
until we see it through the eyes of a child.
Why did we make it so hard, this life is so complicated
until we see it through the eyes of a child."

Monday, March 30, 2009

Contul meu de facebook

Desi imi place mai mult sa scriu aici si imi place foarte mult contul meu de Picasa...am tradat astazi si recunosc...mi-am updatat contul de facebook.

Si am fost uimita ca m-a gasit lumea si mai mult ca mi-a dat add.

Imi pastrez opinia despre facebook...dar, din cand in cand, imi place sa ma prostesc.

PS: pe contul de facebook am pus si o selectie a pozelor din Paris

PPS: please give me add...:D - Profilul este urmatorul http://www.facebook.com/people/Simona-Arsene/1361631141 ;))

Saturday, March 28, 2009

Twitter

Banuiesc ca multa lume stie ce este Twitter si ce revolutie a reusit sa aduca in lumea retelelor sociale. Cu ceva vreme in urma mi-am facut si eu cont pe Twitter ...mai mult din dorinta de a vedea cum este. Nu vrea sa spun ca nu-mi place sau ca nu-l prea inteleg (ca sa nu par batrana si invechita), dar am gasit un filmulet care descrie exact ceea ce cred si eu. Enjoy!

Wednesday, March 11, 2009

Si maine e o zi...poate mai buna

Va enerveaza oamenii falsi? Pe mine da.
Nu stiu...poate este din faptul ca am o pregatire matematica sau pentru ca am pus mai presus de tot logica.

Ma simt foarte obosita...si incerc sa inteleg cum se trece peste aceasta stare de demotivare, de stres, de nemultumire personala. Cum se trece prin viata fara a te uita in ochii celor care te inconjora si care sunt "dulci" cand iti vorbesc direct si "nu asa de dulci" cand se intorc cu spatele la tine si pleaca.

Nu vreau ca lumea sa ma placa, nu pretind absolut nimic... nici macar nu le cer atentia, dar ma intreb de ce tr sa fie falsi? Ce castiga un om fals intr-o relatie in care nu este nimic de castigat?

E interesant cum incerc ca in fiecare dimineata sa gasesc ceva bun creat de mine in ultimul timp. Si, din pacate, nu-l gasesc. As vrea sa ma autoanalizez dar imi dau seama ca este asta ar insemna sa ma autodistrug...si de aceea incerc sa gasesc ceva motivant pentru inca o zi.

Ideea e simpla:"Si maine este o zi...poate mai buna decat cea de astazi". Cu siguranta mai buna...pentru ca speranta moare ultima.

Sunday, March 1, 2009

Back from...


...Paris.

Nici eu nu stiam unde am plecat, am crezut ca voi merge in Belgia, in special in Oostend dar am ajuns la Paris.

Voi reveni cu mai multe detalii.

Saturday, February 21, 2009

Don't worry be happy



Un videoclip bun pentru weekend...Hai sa fim fericiti in acest weekend!

Thursday, February 19, 2009

2 luni de condus aproape zilnic

Au trecut doua luni de cand in fiecare dimineata de luni pana vineri si in fiecare seara ma urc in masina si fac vummm(mai incetisor)

A fost ciudat la inceput, pentru ca desi, avem carnetul de 3 ani, nu am condus niciodata singura. Si sincer, nu mi-a placut...parea ca nu am nici un control asupra masini si imi era f frica.

Acum pot sa spun ca imi place. Ma rog, nu as vrea sa comentez faptul ca se conduce urat, ca multi se baga cum le vine, ca nu se respecta nicio banda. Vreau doar sa spun ca am inceput sa prind gustul condusului...si e un gust bun.:)

Monday, February 16, 2009

Amintiri cu Yahoo!

Ce fac eu cand sunt in prima mea zi de cura - gata fara cola, fara dulciuri, fara paine, orez sau alte cele-...pai redescoper.

Si mi-am dat seama ca mai am un blog personal(stiu mai scriu pe cel de turism, pe cel despre desene si mai e unul de marketing din teorie pe care chiar ca l-am uitat). Dar, mi-am amintit de ceva vreme de Yahoo, mai exact de blogul-pagina personala de pe 360.

Si m-am amuzat un pic, pentru ca ultimul post introdus acolo s-a numit "Amintiri" .

Mi-am mai dat seama ca am scris si am avut bloguri de cand am avut internet acasa. Pe vremea "mea" centrala din Pajura, de care pe hartie apartin, nu era nici macar digitala, iar actualul UPC, vechiul Astral, s-a miscat ca melcul pentru ca de, pe vremea aceea, stateam la periferie...cam stau in cartier unde vilele se amesteca cu casele vechi si d.

Ce repede s-a schimbat lumea? Lucrez in Baneasa, unde acum 2 ani nu era nimic, decat camp...acum stau 40 de min in trafic bara la bara.

Si totusi despre ce scriam? Pai primul post a fost "Paste fericit!" iar al doilea era tot despre regim. Astfel, imi dau seama ca desi cladirile se inalta, zonele se schimba...eu tot grasa raman :D.

Monday, February 9, 2009

Sweet

"One man by himself is nothing. Two people who belong together make a world." Hans Margolius

Saturday, January 31, 2009

Postul cu nr 101

Nu stiu ce sa scriu...e doar postul cu nr 101 :D. Cel cu nr 102 va fi mai inspirat, promit :">

Thursday, January 29, 2009

Daca eu

Daca eu sunt om cu tine, tu sa nu fi om cu mine.

Obs tot mai des ca aceste vb nu sunt doar vorbe. Adica, romanii sunt rai, uraciosi si asta doar ca sa arate ce pot sa tipe.

E evident faptul ca noi nu am iesit din pestera...si ma intreb daca vrem, putem...sau daca ne dorim? Si eu tind sa cred ca raspunsul este unul negativ

Tuesday, January 27, 2009

Stiti cat de mici suntem?


Ma uimeste de fiecare data cand ma uit la documentare despre univers. Atunci imi dau seama cat de mici suntem si cu cat de multe prostii de pierdem viata asta. Cat traim noi pe pamanat? in jur de 70-80 de ani, asta in cazurile optimiste in Romania. Cati ani are o stea? Cati ani are un sistem solar? Cati ani are universul? Ai atunci iti dai seama ca suntem mici si pricajiti si ca in loc sa incercam sa cunoastem necunoscutul incercam sa cunoastem cunoscutul. Nu vi se pare?

Avem atat de multe lucruri de invatat...avem atat de multe lucruri de descoperit si avem o minte care nu cunoaste limite decat daca noi vrem. Si totusi, de multe ori vrem.

Monday, January 26, 2009

Am cautat pe google

(revenind la chesti mai serioase)

Am si eu o problema ca tot omu', nu? Eu nu mai folosesc expresia "am cautat pe google" cand mi se pare evident ca ar fi trebuit sa caut pe google.

Adica, daca vreau sa gasesc ceva ...caut pe google, nu? Ca doar nu o sa caut pe live.
Si atunci nu am eu un argument bun pentru a fi un pic indignata de persoanele care spun : "Am cauta pe google"- si asta pronuntat ca si cum au cautat in arhiva nationala dosarul lui Popescu Ion-, "si am gasit multe chesti interesante. Trebuie doar sa le citesc acum!" Serios?

Si mai este o categorie de persoana care cauta pe google foarte ordonat. Adica, nu scriu primele cuvinte care le trec in minte cand se gandesc la ce vor sa gaseasca ci isi iau cateva minute de ragaz a.i sa caute dupa expresia care tr. Cu aceste persone nu am nimic, doar incerc sa verific daca cautatul meu pe google, care se face in functie de primele cuvinte care imi vin in minte, e mai rapida decat a lor.

Pledoarie pentru dragoste

O sa fiu un pic invechita si voi sustine ca dragostea e mult mai importanta decat...
Mi-am amintit in acest weekend o poveste pe care mi-a spus-o un prieten de familie. El a umblat cu multe fete in facultate si ma rog istorile despre prietenele lui sunt multe. El spune ca prietenul lui cel mai bun a avut o prietena inca din facultate in timp ce el se distreaza cu multe femei. Prietenul de familie sustinea ca atunci cand se va casatori va renunta la aceasta viata si va fi fidel unui singure femei, sotia lui, dar ca pana atunci va acumula "experienta" necesara. In acelasi timp, sustinea ca prietenul lui nu va mai avea niciodata ocazia sa traiasca aceste senzatii tari.

Finalul partial al povestii, pentru ca ambii traisc, este ca prietenul de familie este casatorit dar nu-si respecta cuvantul-cel putin asa declara si, ceea ce este si mai trist, este ca acum a ajuns sa se lupte cu probleme de sanatate care necesita grija. Prietenul lui a plecat din tara si acolo sotia lui, adica prietena din facultate, nu s-a acomodat. Astfel a tr sa se desparta. El o duce f bine acolo unde este. Si la ultima varianta a povesti era singur.

Ce vreau sa spun? Vreau sa spun ca nu exista o varianta corecta in viata? Fiecare isi construiste viata in functie de dorinte si ca asa ar tr sa spere sa ajunga fericit.

Eu am ales varianta de a iubi in viata si nu de a ma distra in instabilitate. In aceasta seara mi s-a spus ca eu nu as putea sa fiu sa spun asa"nebuna" in discoteca. Si raspunsul meu este ca nu, nici eu nu m-as vedea, dar ca ma mai si intreb...as vrea? Eu cred ca nu.

Eu cred, si nu doar pentru ca studile "cercetatorilor" spun asta, ca e mai frumos sa iubesti si sa-ti dai seama ca ai ajuns sa ai sentimente foarte profunde pentru cel de langa tine. Ca ai ajuns in acel moment in care ii dai toata libertatea din lume si ca te-ar durea daca ar pleca, dar ai intelege. E ciudat acest sentiment. Dar nu mai simti nici dorinta de a-l tine aproape si nici necesitatea de a nu-l pierde...pur si simplu esti tu. Si asta face lucrurile si mai bune decat sunt.
Ati simtit vrodata acest lucru? Sa mergi pe strada si sa fi tu - da tu cea cu toate defectele pe care le ai si cu toate defectele pe care ti le imaginezi ca le ai? E un sentiment bun...

Meditatie fortata

Nu stiu niciodata ce urmeaza, dar ma tot intreb...de ce in momentul in care te astepti ca totul sa mearga bine atunci iti merge cel mai rau? Nu am raspuns la aceasta intrebare si nici macar nu stiu de unde tr sa incep pentru a gasi un raspuns.

Am fost "acuzati" in acest weekend ca suntem prea seriori. Si ce fac atunci cand vin astfel de acuzati la adresa mea? Pai, o iau si o intorc pe toate partile. Raspunsul e impartit si o sa comentez doar partea mea.

Da, eu sunt si am fost intotdeauna o persoana serioasa si asta nu inseamna ca nu am ambiti. Mai mult, cei care ma cunosc bine stiu ca sunt f ambitioasa. Am ajuns PM la 22 de ani(si de multe ori spun ca a fost si noroc, dar totusi am luat CV-ul in mana si am fost la zeci de interviuri si am stiu de la inceput la ce sa ma astept). E ambitia mea de a fi respectata profesional si de a ajunge la 40 de ani sa ma uit in spate si sa-mi dau seama ca am facut mai mult decat ma asteptam. Nu cred ca pot sa fiu mai putin serioasa pentru a ajunge aici. E adv ca acum am doar 23 de ani si nu umblu prin cluburi, nu stiu toate cafenelele din Bucuresti, nu fumez, nu m-am imbatat niciodata(am avut o mica incercare in Germania de la un vin italian, dar patul era la doi pasi), imi pasa de ceea ce spun si ma gandesc daca fiecare cuvant poate jigni sau nu pe cineva. Nu dau feedback negativ pentru ca e o prostie, oamenii chiar sufera, desi, tot ei sustin ca vor asta de la mine. Am incercat si mi-am dat seama ca e o prostie. Oamenii pot intelege singuri cand au gresit sau te-au jignit, daca le mai si spui asta nu face altceva decat sa adanceasca o gaura. Daca nu isi dau seama inseamna ca dau 2 bani pe tine. In aceasta situatie si daca le-ai spune ca ceva te-a jignit....nici nu te-ar baga in seama.

So...sunt serioasa pentru ca vreau si imi pare rau daca aceasta atitudine jigneste pe cineva, desi cred ca nu este cazul.

Daca m-ar intreba cineva daca imi place, raspunsul e DA. De ce? Pai pentru a intelege asta ar tr sa va dau viata mea de pana acum sa o traiti. A trebuit de mica sa inteleg lucruri de oamenii mari si asta te face serioasa. Nu pot sa regret ceva pentru ca nu pot sa sterg sau sa schimb trecutul...pot doar sa spun ca doare atunci cand cineva isi da cu parerea despre tine fara sa stie nimic, decat ceea ce "ar tr"sa fi. Eu am decis sa fiu un om de 23 de ani! Nu la 23 de ani...pt ca asta fac majoritatea si pentru ca nu pot.

Eu cred ca a fi serios implica a lupta pentru toate pasiunile tale, a te bucura de privirile de admiratie din ochii celor dragi si multe altele pe care le descoper zilnic

Saturday, January 10, 2009

New morning, new ideas

"You see things; and you say, 'Why?' But I dream things that never were; and I say, "Why not?" George Bernard Shaw"


Este un citat interesant, din punctul meu de vedere, la care o sa meditez. In general intreb la toate lucrurile de ce, si am o viata in care orice fapt are o explicatie logica. Dar, e greu si obositor sa fi asa. Poate o schimbare de viziune nu mi-ar strica. :)