Sunday, March 30, 2008

No title


"Last time I was expecting you to come, and now you are just coming."

Saturday, March 29, 2008

About Love


Ok...ca sa imi amintesc peste timp...ceea ce gandesc acum.

E ciudat. Am ajuns la o concluzie cam trista. Concluzie care contine cuvinte precum dragoste, importanta, relatie si instrumente de masura de genul balanta fara greutati fixate.

Sunt judecata de oamenii din jurul meu. De ce? Poate pt ca ei cred ca eu masor dragostea in grame si miligrame. Poate ca ei cred ca un gram de dragoste valoreaza mai mult decat un miligram. Eu nu cred asta. Eu nu masor asa. Eu ma masor pe mine.

Multi spun ca au sentimente pt o persoana dar care dispar? Cum ar putea dragostea sa dispara...daca o masuram in ceva clar? Unde dispare?!

Dar totusi...de ce o masor? Pt ca tu totii o facem. Uni ascunsi in spatele unor "relatii stereotip", alti in spatele unor "relatii superficiare" si alti si alti si alti (fiecare probabil are propriul sistem care are diverse caracteristici generale in anumite cantitati )

E amuzant(~trist) cum totul de reduce la masura. Si nu, nu vb ei de pierderea ratiuni...ci de analiza.

Eu cred ca o relatie are nevoie de ceva mai mult decat dragostea.

Ce este acest "ceva mai mult"?

Intr-o scriere formala ar arata astefel "ceva mai mult"=bunavoita.
Intr-un plan filosofic( nu ca m-as da filosof) ar insemna ca o relatie are nevoie de dorinta celor doua fiinte care o creaza de o face unica. E relatie care nu se vrea unica, o relatie care se vrea simpla sau "normala"(desi ar tr defint acest termen) nu este o relatie de dragoste...este doar o relatie. (si referitor la ceea ce scriam mai sus...poate din aceasta cauza dragostea poate sa dispara pur si simplu).

De ce formal este atat de simplu iar filosof pare cam imposibila? Pt ca formal...pierdem cotinutul si pastram doar conturul.

Imi este greu ca dupa ce am crezul mult timp ca am nevoie de dragoste sa imi dau seama ca nu asta imi lipsea si unicitatea. Dar si lupta care aceasta.

Si asa am ajuns la concluzia ca nu poti sa pierzi dragostea, daca ai simtit-o si ea este unica.

Ceea ce vreau sa spun este ca nu sustin cu placere ideea ca dragostea nu este suficienta pt o relatie...ci cu tarie. Chiar cred ca oamenii ar tr sa fie impreuna...pt ca stiu ca ceea ce simt in acel moment nu vor mai simti niciodata cu alta persoana. Nu vreau sa fiu dramatica sau egoista pt ca situatia difera de la om la om. Problema e ca daca cele doua fiinte care formeza acel cuplu nu lupta pt a simti unicitatea relatie...atunci monotonia va interveni la un moment dat. Nu vor mai avea despre ce sa vorbeasca, se vor plictisi impreuna, se vor ascute in spatele prieteniilor si a atmosferei de grup sau in spatele copiilor si vor uita pt ceea ce mai traiesc.

De ce traim? Ca sa mancam, ca sa producem pt ca mai marii sa traiasca bine? Ca sa murim in accidente sa masina sau de tren sau de avion? Ca sa ne enerveze si sa enervam functionarul public sau agentul de ordine? Nu, nu traim pt ei...ci pt noi. Nu putem sa ne trezim dimineata bine dispusi si odihnti, daca nu avem pt ce sa lupta...si cea mai grea lupta pe care o dam este aceea de a creea unicitatea sentimentelor. (care poate implica mai multe batalii...dar cu siguranta nu e o lupta usoara).

Exista si un lucru bun in toata povestea asta: daca luptam nu iesim invinsi. Daca nu luptam si suntem doar simpli spectatori...inseamna fie ca nu mai traim fie ca suntem invinsi si tr sa ne replanifam batalia.

Suna amuzant? Poate ca este...

Tuesday, March 25, 2008

Demoralizare si Incredere




Mi-am dat seama astazi ca am uitat drumul spre liceu. De patru ani nu am mai trecut pe acolo... si pur si simplu nu mai stiam care este straduta cea buna. Poate daca ar fi sa transform metaforic situatia...si eu am cam pierdut drumul cel bun si am ramas undeva pierduta...

Dar intr-un final...am gasit-o. Era la fel de mica. Se merge doar pe mijlocul strazi, deoarece sunt masini parcate pe trotoar. Magazinul din colt, de unde luam inghetata a ramas acelasi...si tot acolo. Case vechi si darapanate amestecate cu ministere si cladiri ultramoderne completeaza atmosfera stazi.


Mi-am amintit cum traversam in curba(din incostienta sau din cauza aglomeratiei din zona) si cum cand ieseam de la de scoala ne uitam in vitrinele bine lustruite ale magazinelor foarte scumpe din zona.

O remarca de genul "nu e chiar in centru"...m-a facut sa revin in realitatea dura.

Pt uni nu e chiar in centru...pt mine a fost.

Thursday, March 13, 2008

Analiza

Ma tot loveste in ultimul timp de un patriotism execiv. Adica, cam toata lumea are o problema cu ungurii si creeaza scenarii realativ ciudate despre cum o sa-si declare ungurii independenta.( Am fost in Harghita si nu pot sa uit o singura scena: parcasem masina in Odorheiu Secuiesc, am mai fost sa ne plimbam un pic si apoi ne-am intors. Cand am ajuns la masina langa noi parcasera niste unguri(cel putin aveau masina cu numar de Ungaria) si a coborat o doamna din masina, care s-a uitat la mine mi-a zambit, i-am zambit si a dat sa ma salute in magheara...dar s-a oprit la timp ca oricum nu stiam ce sa-i raspund).

M-am saturat de Vadim care nu face altceva decat sa intarate oamenii si de majoritatea reprezentantiilor maghiarii care nu stiu sa isi protejeze zona si sa le apere interesele. Si atunci, intrebarea naturala care imi vine in minte este: Cum cer ei independeta? (ma refer la lideri aici) Ce o sa faca cu oamenii aia de acolo? Ii aduc la foamete?

Tot din amintiri si din constatari, tr sa mentionez ca asta vara cand am fost acolo pamantul era muncit si gradinii erau irigate. Oamenii de acolo...muncesc.

Tr sa mai amintesc si de stirea in care niste maghiari s-au certat cu tiganii veniti peste ei in sat. Problema pe care ungurii o ridicau era...cum este posibil ca sa aiba animale fara a avea pamant? Este clar ca ne fura...(sublinez dorinta lor de a se apara).

Si atunci, nu este prostia liderilor care ii reprezinta al Bucuresti pt ca au drumuri atat de proaste si pt ca banii pe care ei ii platesc la impozite nu se intorc la ei?(si probabil se duc in unele judete pt ca alti minoritarii-care nu mucesc si doar se inmultesc-sa isi plimbe masinile "muncite" pe drumuri mai bune.

Si continund rationamentul, ma intrebam acum, de ce liceul din Sibiu se numeste "Gh Lazar"?
Ma uitam peste isoria lui publicata pe siteul primariei http://www.sibiu.ro/ro2/lazar.htm
Fondata în anul 1692 de ordinul calugarilor iezuiti, sub dominatia împaratului Leopold I, institutia de învatamânt cunoscuta astazi sub numele de Colegiul National „Gheorghe Lazar” a trecut de-a lungul timpului prin urmatoarele etape istorice:
Epoca latina 1692 – 1850
Perioada gimnaziului de cinci clase cu predare în limba latina, organizat de la 1780 sub împaratul Iosif al II-lea dupa Norma Regia.
Epoca germana 1850 – 1867
Perioada gimnaziului de opt clase cu bacalaureat cu predare în limba germana, organizat dupa Entwurf der Organisation der Gymnasien und Realschulen (ministrul Thun).
Epoca maghiara 1868 – 1918
Perioada gimnaziului de opt clase cu bacalaureat cu predare în limba maghiara, organizat dupa Entwurf der Organisation der Gymnasien und Realschulen (1868 – 1879), ordinul ministrului Trefort Nr. 17630/05.07.1879 (1879 – 1883), Legea Scolilor Medii Nr. 27910/20.08.1883 (1883 – 1887) si respectiv Planul de Învatamânt Local (1888 – 1918/1919).
Epoca româna – începând de la 1919
(...)


Nu vi se pare ca ar tr sa poate numele unui om de seama neamt sau maghiar? Nu am nimic cu Gh. Lazar, dar istoria liceului nu e marcata atat de mult de romani sau de personalitatea lui Gh.Lazar